Tag Archive | Plante de exterior

TAGETES -CRAITELE –

Genul Tagetes al familiei Asteraceae cuprinde 30 de specii anuale, fiind reprezentat de asa-numitele craite, buzdugi si ochisele, flori ce-si au originea in America tropicala, Mexic. Dintre toate aceste specii numai doua se afla in cultura: Tagetes patula si Tagetes erecta.

Planta are o crestere viguroasa, o tulpina inalta de 50 – 100 cm., ramificata in partea superioara, frunze penat sectate, de culoare verde inchis si flori mari, galbene sau portocalii, foarte numeroase, ce infloresc din iulie si pana in octombrie.

Inainte de a le cultiva, astecii culegeau aceste plante din salbaticie si le foloseau in scopuri medicale, ceremoniale sau decorative.

Craitele sunt plante mai putin pretentioase, comportandu-se bine atat pe terenurile drenate, permeabile si insorite, cat si pe cele mai sarace. Suporta perioade scurte de seceta. Se inmultesc prin seminte, pe care trebuie sa le samanati in sere, in luna martie, pentru ca la sfarsitul lui aprilie sa poata fi semanate direct pe locul definitiv. Pentru a obtine seminte, inflorescentele se recolteaza atunci cand sunt uscate, se sfarma si se scutura.

Tipul de planta:
Anuala

Inaltime:
60 cm

Intindere:
15-20 cm

Lumina şi temperatura:
Craitele sunt potrivite pentru locurile insorite din gradina dar nu le plantati in locuri fierbinti pentru ca nu le place sa fie ofilite.

Flori, frunze, fructe:
Flori galben-lamaie, portocaliu-argintii sau rosii. Infloreste abundent toata vara si toamna pana da inghetul. Florile speciei Tagetes erecta sunt numite, in Mexic, Florile mortii („Flor de Muertos”) si sunt folosite la celebrarea Zilei Mortilor – ceremonie ce are loc anual, in data de 2 noiembrie, in Mexic.

Solul:
Cresc bine in soluri sarace dar pentru o inflorire mai abundenta adaugati pamant de frunze la plantare.

Udarea:
Udati-le mai des in primele 10-12 zile de la plantare, dupa care le puteti uda doar cand pamantul este uscat (aproximativ o data pe saptamana). Prea multa apa poate cauza putrezirea radacinii.

Aerul:
Suporta aerul fierbinte.

Ingrăşăminte:
Daca se administreaza prea mult ingrasamant planta va avea multe frunze si putine flori.

Inmulţire:
Prin seminte: insamantarea in sera se face cu 4-6 saptamani inainte de transplantarea in gradina. Acoperiti semintele cu un strat subtire de pamant si mentineti solul moderat umed. Germinarea dureaza 5-14 zile la 21-24C. Pot fi insamantate direct in gradina spre sfarsitul primaverii, la o adancime de 6 mm, intr-un pamant bine greblat.

Transplantare:
Se transplanteaza la 2 saptamani dupa data medie a ultimului inghet din primavara. Lasati 15-20 cm intre ele. Nu uitati sa aclimatizati rasadurile pe o perioada de 10-15 zile inainte de a le transplanta.

Condiţii de iernare:
Toleranta la inghet este scazuta.

Boli şi dăunători:
In general sunt rezistente dar pot apare fainarea si patarea frunzelor. Preventiv se lasa suficient spatiu intre ele pentru a permite o buna circulatie a aerului si se evita udarea frunzelor. Indepartati frunzele infectate cand este posibil.
In special in varile ploioase, ca urmare a infectiei cu Botritis florile pot fi maronii si pot degenera. Mucegaiul gri poate apare pe florile ofilite. Rupeti florile infectate si ardeti-le.
Frunzele au un miros stringent de lamaie care se spune ca indeparteaza insectele, desi unele cercetati nu au confirmat acest lucru.

Îngrijire, particularităţi:
Sunt parfumate si sunt flori minunate pentru gradinile insorite. De-a lungul aleilor pot fi plantate sub forma de strat compact sau pot fi folosite ca plante de accent in straturile mixte. Pot fi plantate de asemeni in gradinile cu pietre. Daca au suficient spatiu craitele pot creste sub forma de tufe mici. Un rand de astfel de tufe mici poate forma o bordura atragatoare. Pentru a obtine acest efect plantati-le la o distanta de 30 cm.

Craitele sunt o alegere buna pentru balcoanele insorite si cu vant. ‘Lemon Gem’ este o varietate potrivita pentru jardinière.

Nu este nevoie sa indepartati florile trecute.

Speciile pitice sunt folosite pentru decorarea bordurilor sau a rondourilor sau pot fi cultivate in ghivece si jardiniere , in combinatie cu alte plante anuale. Speciile cu talie inalta pot fi folosite ca flori taiate, avand o capacitate buna de retinere a apei – rezista aproximativ 7-14 zile in vaza.

Printre lucrarile de intretinere in cultura craitelor este indicat sa se faca si indepartarea imediata a florilor trecute (in cazul cand nu se urmareste obtinerea de seminte).

Specii Tagetes

1.Tagetes erecta (Crăiţe)

Creşte la înălţimea de 30-90 cm, este ramificată, în partea superioară. Pe tulpini sunt dispuse opus sau altern frunzele compuse din mai multe foliole lanceolate si florile de culoare galbenă, grupate în capitule mari, simple sau duble. În parcuri şi grădini se întâlnesc des soiurile: Cupido cu talia de 15-30 cm, Mamut cu inflorescenţe globuloase mari, asemănătoare cu cele de crizanteme, Clinton cu înălţimea de 70-90 cm şi flori mari portocalii.

2.Tagetes signata Bartl

Planta puternic ramificată cu talie de 15-25 cm, frunzemici, cu foliolele lanceolate, cu capitule globuloase, numeroase, de culoare galbenă, cu pete mară la bază. În cultură sunt răspândite soiurile: Ursula cu flori galben oranj, şi Lulu cu flori galben deschis.

3.Tagetes patula

Plantă cu înălţimea de 18-50 cm, ramificată de la bază, cu frunzele alterne sau opuse penat-partite cu lobi lanceolaţi – liniari. Ramificaţiile au nuanţe de violet sau roşietice. Florile galbene sunt grupate în capitule de 2.5-3.5 în diametru. Soiuri existente în cultura: Flammernfeuer, Farbenklang, Tangerine, Snukist, Petite Orange.

COSMOS – FLUTURASI-

Denumire stiintifica: Cosmos

Denumiri comune: Fluturasi

Familie:Compositae (catalogat si in familia Asteraceae)

Origine: America de Sud, Mexic, Europa Centrala
Aspect: arbust, tufis
Perioada de inflorire: vara-toamna
Expunere: plin soare
Udare: medie

Plante ideale pentru gradina, cu flori sub forma de capitule, asemanatoare cu cele ale margaretelor, in culori de la alb la roz si de la galben la portocaliu. Infloresc de la inceputul verii pana la sfarsitul toamnei.

Aspect si prezentare: Sunt in general plante anuale, cu port semi-viguros, care incanta privirea cu florile lor mari, de cca 10 cm in diametru, in diverse nuante de roz, mov, galben sau chiar albe, asemanatoare celor de margarete, dar cu petale usor dantelate la extremitati. Au o crestere rapida, ajungand la maturitate la un metru, chiar 1,20 m inaltime.

Conditii de ingrijire/cultivare

Locul ideal de plantare este intr-un loc aerisit din gradina si foarte bine expus la soare. Sunt plante ce iubesc soarele, iar numarul si marimea florilor depind foarte mult de cantitatea de lumina primita. Desi tolereaza si semiumbra, pozitionarea lor in astfel de spatii va duce la dezvoltarea frunzisului in detrimentul florilor.

Caldura este si ea un factor cheie in formarea bobocilor. Desi se dezvolta bine intre 20 si 28 grade Celsius, totusi arsita verii nu le afecteaza prea mult, suportand usor chiar si peste 30 de grade.

Au nevoie de udari abundente,  uscaciunea fiind principalul dusman al acestor plante. In stransa legatura cu necesarul de udare este si substratul in care se cultiva aceste flori. Ideal este un pamant bogat de gradina, care sa retina un pic apa. Daca solul este sarac, prea argilos, se recomanda imbunatatirea calitatii acestuia prin adaugarea unui strat de mranita, compost menajer, in general ingrasaminte naturale.

Plantele Cosmos nu sunt influentate radical de umiditatea atmosferica sau pH-ul solului, multumindu-se cu conditii din cele mai variate.

Inflorirea se desfasoara pe parcursul a doua anotimpuri � vara si toamna, Cosmos etalandu-si florile fragile, cu petale delicate asemanatoare unor aripi de fluturi.

Se inmulteste usor prin seminte. Perioada propice de insamantare pentru speciile anuale este primavara, dupa ultimul inghet, daca se seamana la loc direct in gradina, sau cu cateva saptamani inainte de ultimul inghet, daca se seamana in interior, in propagatoare incalzite. Rasadurile obtinute se transplanteaza in manunchi, la locul definitiv in gradina, pentru a forma tufe bogate.

Speciile perene se inmultesc prin divizarea tufelor. Varietatile viguroase se autoinsamanteaza.

Trucuri si sfaturi speciale: Plantutele se ciupesc in prima luna de la transplantare, pentru a stimula formarea de lastari si a obtine mai multe flori. Pentru ca formeaza tulpini fragile, puteti tutora tufele. Pentru a nu se apleca de greutate, le puteti sustine, legandu-le in manunchiuri mari.

Specii si varietati: C.bipinnatus, C.sulphureus (cu flori galbene), C.astrosanguineus (cu flori rosii).

CORNUS FLORIDA

Familie: Cornaceae

Descriere
Cu forma sa gratioasa, coroana compacta si minunatele flori ce apar primavara, Cornus florida este un arbust ornamental preferat de multi gradinari. Ardorele arata frumos pe toata perioada anului, si desi este omniprezent in toate gradinile, acest lucru nu deranjeaza deloc.

Cornus florida face parte din categoria de arbusti ornamentali; este un copac relativ scund, care desi poate atinge pana la 9 m inaltime si 10 m diametru, ingeneral creste numai pana la 4,6 m inaltime si 4,6-6 m diametru. Trunchiul este mic si indesat, coroama rotunda, cu ramuri orizontale uneori foarte lungi. Scoarta trunchiului, la arborii maturi, este sparta. Fruncele sunt opuse, lungi de 7,6-15 cm, verzi primavara si vara si rosiatice-puppurii toamna. Cornus florida infloreste primavara, in perioada in care se desfac frunzele, si de obicei ramane inflorit 2-3 saptamani. Inflorescentele sunt formate din 4 petale albe sau roz, dispuse in jurul unor flori mici, galbene. Bracteele sunt lungi de 2,5-5 cm si au forma ovala. Dupa ce florile se scutura, apar grupuri de fructe rosii, mici, care dureaza si iarna, de cele mai mult ori.

Cornus florida poate fi cultivat intr-o varietate de zone, dar in general prefera locurile cu pamant fertil, usor drenabil si umed. Uneori creste in mod natural in paduri sau la marginea lor.

Cultivare si ingrijire
Lumina – umbra partiala este preferata, dar Cornus florida tolereaza si razele directe ale soarelui.
Umiditate – Arborii stabiliti pot tolera perioadele normale cu grad de umiditate mai scazut, dau au nevoie de udare suplimentara in perioadele de seceta extrema. In general, orice neajuns sau conditii mai proaste fac arborele sensibil la boli.

Inmultire
Se inmulteste prin butasi prelevati primavara sau vara, sau prin seminte. Diferitele varietati sunt de obicei altoite.

Boli si daunatori
In ultimii ani, Cornus florida a devenit din ce in ce mai atacat de patarea frunzelor, o ciuperca care poate distruge arbori intregi. Aceasta „boala” a fost descoperita pentru prima data in 1970 si pana in anii ’90 ea s-a raspandit destul de mult la mai toate varietatile de Cornus florida. Arborii infectati au frunzele patate, cu margini purpurii. In cel din urma, ciuperca reuseste sa se raspandeasca pe toate frunzele si arborele moare in 2-3 ani. Boala se dezvolta cel mai bine in conditii de vreme rece si umeda. Arbustii care sunt plantati in zone deschise, insorite, cu buna circulatie a aerului nu sunt atacati de aceasta ciuperca.

Varietati
Exista sute de varietati printre care:
Cherokee Chief – cu bractee roz
Cloud Nine – are bractee mari, intercalate.
First Lady – frunze galbene, cu dungi.
Plena – are 6-7 bractee in loc de 4.
Nana – varietate pitica de Cornus florida.
Pendula – are ramuri cazatoare, ca la salcie.

COREOPSIS


Familia: Compositae
Aspect: tufa
Perioada de inflorire: vara
Expunere: plin soare
Udare: medie

Descriere

Coreopsis cuprinde 80-100 de specii erbacee, care înfloresc pe toată durata verii. Florile sunt galbene şi pot avea o pată maro sau roşie la bază.
Aceste flori pot fi anuale sau perene. Dintre cele anuale, amintim Coreopsis drummondii, care nu depăşeşte 30 cm înălţime şi are flori galbene cu pete maro la bază. Altă specie extrem de populară este Coreopsis lanceolata, care are aspect de tufă şi înălţimea de aproximativ 40 cm. Florile sale galben-aurii ne bucură ochii de la sfârşitul primăverii şi până la jumătatea verii. Nu trebuie uitată nici Coreopsis tinctoria, care are flori mici, galbene, cu cercuri cafenii în mijloc, dispuse în capsule terminale şi având soiuri pitice, cu flori cu petale răsucite. Dintre tipurile perene, amintim Coreopsis grandiflora, un sortiment originar din America de Nord, cu flori galbene. Aceeaşi culoare o întâlnim şi la Coreopsis verticillata, care atinge înălţimi de până la 60 cm. Galbenul este înlocuit de roz în cazul tufelor de Coreopsis rosea, care nu depăşeşte 60 cm înălţime şi are flori în formă de capitul.

Cultivare

Se planteaza intr-un loc in care sa poata beneficia de lumina directa a soarelui, in sol moale si afanat. Daca plantele sunt cultivate in vase, in apa de udat se adauga un fertilizant lichid la fiecare 15 zile.

Reproducere: Speciile anuale se inmultesc prin insamantare, toamna sau primavara, direct in gradina. Speciile perene se pot inmultii prin divizarea tufelor, toamna sau primavara.

Pericole

Planta poate fi atacata uneori de oidium care poate fi combatut prin tratarea cu sulf diluat in apa de udat. In cazul in care este infestata cu paduchi, se intervine asupra plantei cu un insecticid.

Specii si soiuri
Anuale:
Coreopsis drummondii, nu depaseste 30 de cm inaltime si are flori galbene cu pete maro la baza.
Coreopsis lanceloata, are aspect de tufa inalta de aproximativ 40 de cm, cu flori galben- aurii de la sfarsitul primaverii pana la jumatatea verii.
Coreopsis tinctoria, are flori ligulate galbene cu pete maro la baza.
Perene:
Coreopsis grandiflora, originara din America de Nord, cu flori galbene.
Coreopsis rosea, nu depaseste 60 de cm inaltime si are flori sub forma de capitul roz.

CLIANTHUS

Denumire populara : Cioc de papagal

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Fabales

Familia : Fabaceae

Genul : Clianthus

Specia : Clianthus puniceus
Aspect: catarator

Clianthus puniceus, originara din Noua Zeelanda si Clianthus formosus, originara din Australia sunt cele doua specii ale genului destul de delicate care pot fi cultivate in gradina doar in regiunile cu clima blanda.

Descriere : Arbust de 1-2 metri inaltime, cu tulpini subtiri si frunze penate, compuse din mai multe foliole de culoare verde inchis. Florile sunt grupate cate 6 in buchete de forma unui fluture, cu marginile petalelor usor intoarse amintind de ciocul unui papagal. Culoarea lor este rosie intens, iar pe masura ce se ofilesc devin roz.

Inflorire : Iunie
Temperatura : 3-20°C
Umiditate : Medie
Luminozitate : Soare plin
Tipul de sol : Amestec din parti egale de pamant de gradina, mranita si turba.
Fertilizare : Se aplica anual ingrasamant granulat cu absorbtie lenta, primavara dupa transplantare.

Cultivare : Din doi in doi ani, primavara, se face transplantarea in compost format dintr-o parte turba, doua parti pamant fertil si una de nisip. Planta trebuie expusa intr-un loc insorit si protejat de vanturi. Din aprilie pana in octombrie trebuie udata abundent, adaugandu-se un fertilizant lichid la fiecare 3-4 saptamani pe toata perioada cresterii. Toamna si iarna se protejeaza planta prin invelire in folie de plastic.

Reproducere: Se inmulteste prin butasi, in aprilie-mai.

Pericole: Daca apar paianjeni rosii, frunzele trebuie stropite cu un acaricid specific, iar in cazul aparitiei paduchilor, cu un insecticid.

CLERODENDRON


Familia: Verbenaceae
Aspect: arbust, copacel
Perioada de inflorire: vara-toamna
Expunere: soare, penumbra
Udare: medie

Descriere

Originare din regiunile tropicale si subtropicale, in special Africa si Asia, sunt cultivate pentru florile deosebit de parfumate care se deschid de regula la sfarsitul verii. Este un arbust cu inflorescenţe globuloase, de culoare roz închis. El poate atinge o înălţime de doi metri şi are frunze căzătoare, în formă de inimă. Florile sunt extrem de parfumate, dar după ce au trecut trebuie să le îndepărtezi pentru că emană un miros neplăcut. Creşte mai bine în locuri umbrite. Are nevoie de mai multă apă în primii ani de viaţă.

Gabarit:
Intre 0,5 si 4 m, in fuctie de specie

Lumina si temperatura:
Este o planta iubitoare de lumina, dar se poate adapta si in conditii de semiumbra. Sub nici o forma in plin soare. In perioada de vegetatie temperatura optima este de 22 – 25°C, iar in timpul iernii trebuie sa i se asigure o temperatura de 5- 16°C (pentru ugansede si thompsoniae temperatura minima este 16 gr. C).

Flori, frunze, fructe:
Cuprinde circa 400 de specii. Tulpina are intre 0,5 m si 4 m inaltime, este erecta sau cataratoare, in fuctie de specie. Ramurile sunt paroase. Frunzele au culoarea verde si sunt sunt lunguiete. Florile sunt albe cu corola rosie, albastra, alba sau roz catre rosu.

Solul:
Pentru plantele cultivate la ghiveci pamantul trebuie sa contina: doua treimi material fibros si o treime material obtinut din frunze, muschi putin rumegus si nisip, pentru o foarte buna drenare a apei. Plantele necesita reimprospatarea pamantului cu un strat superficial nou in fiecare an. Ca plante de gradina trebuie ales un teren cu pamant fertil si bine drenat.

Udarea:
Se uda des primavara si vara, toamna udarile se reduc astfel ca iarna sa o udam doar atat cat planta sa nu arate ofilita.

Aerul:
Se adapteaza foarte bine la conditiile de apartament dar in zilele cu temperaturi prea ridicate trebuie sa incercam sa obtinem un pic de umiditate in aer.

Ingrãsãminte:
Nu necesita ingrasamant, dar daca dorim, e indicat sa o facem in lunile aprilie si august.

Inmultire:
Se poate inmulti atat prin butasi cat si prin seminte. Prin seminte procesul este de lunga durata si cu sanse mici de reusita. Butasirea se poate realiza fie in martie-mai, cand planta mamã are creºteri vegetative mai viguroase, iar butaºii dispun de condiþii mai bune de înrãdãcinare, fie la sfârºitul verii, in lunile august – septembrie. Se preferã însã primãvara, deoarece plantele cresc mai repede ºi butaºii emit mai uºor rãdãcini. Înainte de plantare butaºii pot fi trataþi cu amestecuri de hormoni (Radistin, Rizopon, Calux) pentru a înrãdãcina mai rapede. Drept butasi alegem fragmente de planta semilemnoase, de 7 – 15 cm. Acestia vor fi pusi in pamant si trebuie sã li se asigure o temperaturã de aproximativ 20° C, umiditate ridicatã in aer si substrat, precum ºi luminã naturala buna. Totodata, putem sa-i acoperim cu un pet sau un borcan pentru a obtine conditii optime (simularea conditiilor de sera). În aceste mod, la cele mai multe specii durata maximã de înrãdãcinare va fi de 2-4 sãptãmâni.

Conditii de iernare:
Planta intra in repaus si drept urmare vom rari foarte mult udatul, atat cat planta sa nu se ofileasca si vom incerca sa o tinem intr-un loc luminos.

Boli si dãunãtori:
Paianjenul rosu, afidele si paduchele lanos.

Îngrijire, particularitãti:
Pentru a obtine mai multa vigoare si o inflorire abudenta e bine sa tundem planta primavara.

Specii si varietãti:
Clerodendron bungeii
Clerodendron thomsoniae
Clerodendron phillipinum
Clerodendron ugandese

CIUBOTICA CUCULUI – PRIMULA

Denumire stiintitfica : Primula oficinalis, primula eliator

Denumire populara : Ciubotica cucului

Familia : Primulaceae

Raspandire: Europa Centrala, Asia, dar si la noi, intalnita mai des in zonele de deal si munte.

Florile galben – aurii ale acestei specii de ciubotica-cucului raspindesc o mireasma placuta, asemanatoare merii si formeaza o umbrela dispusa pe o tulpina inalta de 10-20 de centimetri, care se ridica din centrul unei reozete. Aceasta varietate se mai numeste si aglica, anghelina, calce, cinci-foi, cizma-cucului, talpa-gastei, tita-caprei, tita-oii, urechita -ursului. Ea creste cu precadere pe cimpiile din zonele deluroase si prealpine. Foarte raspindita Primula eliator, cunoscuta tot sub numele de ciubotica-cucului, dar si de aglici, agrisel sau tita-vacii, creste pe mai toate cimpiile, la margini de paduri si sub tufisuri se poarta pe tulpina inalta o umbrela florala de un galben deschis, ce un parfum slab. Forta ei curativa este egala in valoare cu cea a Primulei officinalis, putind fi folosita exact in acelasi fel. O alta subspecie, Primula auricula, cunoscuta sub denumirile de urechea-ursului , ciubotica -cucului, ciubotica-ursului, urechea-soarecelui, urechiuse, este o planta alpina, care se afla sub stricta octrotire a legii, neavind deci voie sa fie culeasa.

Alegere

  • Cumparati rasaduri de plante.
  • Cautati plantele la magazine de specialitate.
  • Alegeti plante ce arata sanatos, cu semne de frunze si flori noi.

Plantare

  • Plantati primulele intr-un loc partial umbrit, unde solul are o scurgere buna si care nu se usuca complet.
  • Adaugati putin ingrasamant organic in gaura in care plantati.
  • Puneti plantele la o adancime asemanatoare cu cea din recipientul in care au crescut.
  • Puneti plantele la o distanta de 15-30 cm.
  • Puneti un strat protector de 7 cm in jurul plantei.
  • Udati bine pana ce solul este umed in intregime.

Ingrijire

  • Taiati tulpinile moarte folosind o foarfeca pentru a da forma plantei.
  • Taiati frunzele uscate in orice perioada a anului folosind o foarfeca.
  • Primavara aplicati un ingrasamant organic usor; urmati instructiunile de pe ambalaj.
  • Puneti un strat protector de 7 cm in jurul plantei.
  • In verile fara ploaie, udati bine solul, saptamanal, pana ce acesta este umed.

UZ MEDICINAL

Partile utilizate ale plantei: rizomul cu radacini (Rhizoma cum ridicibus Primulae) – recoltat primavara devreme sau toamna tarziu si florile (Flores Primulae) – recoltate in perioada infloririi si indepartand pedunculii florali.

Componentii principali: primulozida, vitamina C, flavonoide, zaharuri, tanoizi,primveraza (enzima).

Propietati: antispastic, sedativ, sudorific, calmant, cicatrizant, hemostatic, fluidificator al secretiilor bronhice, emolient.

Indicatii: in bronsita, pneumonie, in afectiuni renale si ale vezicii urinare, in disfunctii gastrointestinale.

Mod de folosire:

  • Intern: sub forma de infuzie (in cazul florilor), decoct (in cazul radacinii ce trebuie maruntita in prealabil) sau praf (din frunzele bogate in vitamina C).
  • Extern: sub forma de cataplasme calde ce se aplica pe locurile dureroase, cu actiune calmanta, cicatrizanta si hemostatica.