DICENTRA

Denumire stiintifica : Dicentra Formosa, spectabilis

Denumire populara : Cerceii doamnei , lacrima inimioarei

Familie: Fumariaceae
Origine: Asia si America de Nord

Descriere:
Aceasta frumoasa floare perena se gaseste in mediu natural in colturile umbrite si padurile care se intind din Siberia pana in Japonia. Speciile de dicentra variaza in inaltime de la 30-44 pana la 74 cm sau mai mult. Majoritatea speciilor au foliajul verde deschis, franjurat, asemanator cu cel al ferigilor. Florile au forma de inima, si apar pe ramuri de primavara tarziu pana vara devreme. Speciile au culori variate, dar uneori greu de distins intre ele, asa ca e mai bine sa cumparati specia pe care o doriti in timpul perioadei de inflorire. Caracteristic la aceste plante sunt frunzele penat partite si raceme unilaterale, lungi, cu flori roz, cordiforme. Infloresc in iunie-iulie. Diacentra formosa, cu tulpini ramificate, glauce, fistuloase, inalte de 12-30 cm. Florile, care apar prin mai-iunie, sunt rosii, dispuse in raceme terminale, avand corola in forma de inima. Diacentra spectabilis, cu talia inalta de 60 la 90 cm, originara din estul Asiei. Are tulpini ramificate, erbacee, iar frunzele lung petiolate. Inmultirea se realizeaza cu multa usurinta prin butasi de lastari si de radacini, prin divizare si seminte, care au o putere germinativa de 2-3 ani. Se seamana primavara in cutii intr-un pamant nisipos. Rasadul se ierneaza in rasadnite reci dupa care in primavara sa se repice afara de unde in anul urmator de vor planta la loc definitiv, intr-un pamant de gradina nu prea greu, semiumbrit.

Se planteaza in pamant umed, fertil, bine drenat, la soare sau umbra partiala. Intre plante se lasa spatiu suficient pentru ca foliajul sa se dezvolte normal. Toamna frunzele se usuca si pot fi taiate.

Specii: in jur de 20

Tipul de planta:
Perena

Inaltime:
Dicentra formosa: 23-38 cm

Dicentra spectabilis: 60-90 cm.

Intindere:
Dicentra formosa: 20-60 cm sau mai mult.
Dicentra spectabilis: 90 cm

Lumina şi temperatura:
D. formosa suporta atat soarele partial cat si umbra; un loc doar cu soare de dimineata este cel mai bun.
D. spectabilis creste in semiumbra sau umbra totala. Tolereaza totusi soarele daca i se asigura umezeala.

Flori, frunze, fructe:
Flori rosii, roz, albe. Formeaza inflorescente cu 1-10 flori pe racem. D. formosa infloreste de la mijlocul primaverii pana la sfarsitul verii. D. spectabilis infloreste de la mijlocul primaverii pana la inceputul verii.

Solul:
Pamant de gradina, bine drenat si imbunatatit cu materie organica, ph: 6-7.5. Aplicati compost sau mranita in fiecare primavara.

Udarea:
Prefera solurile umede, dar iarna nu le place umezeala

Aerul:
Nu le plantati in locuri uscate sau cu vant

Ingrăşăminte:
Fertilizati putin, cu un fertilizator 5-10-5.

Inmulţire:
Prin seminte: Nu se recomanda pentru ca planta creste incet daca este obtinuta din seminte. Daca totusi aveti rabdare, insamantati seminte proaspete, recoltate imediat dupa ce se maturizeaza. Germinarea dureaza 1-6 luni la 15C si semintele nu se se tin la o temperatura mai ridicata. Expunerea semintelor inainte de insamantare la 18-22 C pentru 2-4 saptamani urmata de 6 saptamani la 2C scurteaza perioada de germinare. Direct in gradina insamantarea se face la sfarsitul verii sau toamna.
Din sectiuni de radacini (butasi de radacina) de 7-10 cm prelevati primavara din plante mature si puse in nisip intr-o sera rece (15C). Radacinile sunt amare si trebuie manuite cu grija. Planta infloreste din primul an.
D. formosa se poate inmulti prin rizomi
Prin divizare primavara, imediat dupa ce lastarii apar. Se planteaza intr-un loc unde nu vor avea competie cu alte plante pentru apa sau nutrienti.

Transplantare:
Lasati intre D. formosa 45 cm si intre D. spectabilis 45-60 cm.

Condiţii de iernare:
Zone climatice 4-9. In primul an se pune un strat de mulch in jurul lor, pana ce planta se adapteaza.

Boli şi dăunători:
Nu au probleme serioase. Pot fi atacate de afide, sau radacinile pot putrezi.

Îngrijire, particularităţi:
Sunt flori minunate pentru gradinile umbrite.

In straturile de flori, D. spectabilis se aseaza in mijlocul sau fundalul stratului. D. formosa se poate pune sub copaci sau in gradini cu pietre; fata sau mijlocul straturilor de flori. Se pot creste in ghivece.

In conditii extrem de calduroase sau uscate planta intra in repaus la mijlocul verii. Daca are mai putin soare si umezeala suficienta foliajul albastru-verde ramane atractiv pe cea mai mare parte a sezonului.

Planta atinge maturitatea in 2 ani. Se divid la 3-4 ani sau cand devin dese.

Varietăţi recomandate:
Dicentra formosa:
‘Bacchanal’: 30-35 cm inaltime si 38-45 cm intindere; flori ciresii.

‘Langtrees’: 20-38 cm inaltime si 38-45 cm intindere. Flori albe si foliaj albastru-verde. Infloresc o perioada indelungata, de la sfarsitul primaverii pana toamna.

‘Luxuriant’: 25-38 cm inaltime si 45-60 cm intindere; flori roz-carmin; infloresc indelungat de la sfarsitul primaverii pana toamna. Este o varietate compacta.

”Zestful’: 30 cm inaltime si 20-38 cm intindere. Flori mari rosu-rozalii usor parfumate.

Dicentra spectabilis:
De obicei se gaseste doar sub acest nume. Varietarea ‘Alba’ are flori albe impresionante si planta este ceva mai putin viguroasa.

Anunțuri

DEUTZIA

Denumire stintifica: Deutzia scabra

Denumiri populare: Deutia

Ajunge la maturitate in 5-10 ani

Inaltime la maturitate(m) : 1 Diametru la maturitate(m): 1.5

Familia: Saxifragaceae
Aspect: arbust
Perioada de inflorire: primavera
Expunere: plin soare, penumbra
Udare: medie

Descriere

Se adapteaza perfect la cultivarea in gradini sau pe terase, cresterea lor putand fi dirijata prin taieri anuale. Provenit din Asia Orientala si America de Nord. Sunt arbusti cu crestere de tufe mici si mijlocii. Frunzele sunt paroase, glabre, ovale sau oblong-lanceolate si dintate. Florile sunt albe, alb cu roz carmin, mici grupate in raceme erecte si apar in mai-iunie. Inmultirea se efectueaza prin butasi, primavara. Plantati in rasadnite, butasii dezvolta foarte repede radacini (7-14 zile), dupa care se planteaza in ghivece si, apoi in aer liber. Se poate inmulti si prin despartirea tufelor. Ca flori taiate, crengile se pastreaza timp indelungat daca sunt tinute in multa apa si intr-o camera rocoroasa. planta cuprinde cam 50 de specii de arbusti cu frunze cazatoare, cu numerosi lastari si ramuri secundare drepte, aplatizate si o scoarta care se desface in foi subtiri. Deutzia are frunze verde-gri, opuse, crestate si aspre la pipait. Primavara, ramurile din anul precedent se acopera cu flori axilare, grupate in raceme si penaje, simple sau duble, care pot varia de la alb la roz. Este vorba despre arbusti care se adapteaza perfect la cultivarea in gradini mici sau pe terase, cresterea lor putand fi dirijata prin taieri anuale. Planta nu are nevoie de ingrijiri speciale si se adapteaza la orice tip de sol, cu conditia unei bune drenari. Primavara trebuie udata din abundenta si i se va adauga la radacina un compost proaspat, completat cu o treime de nisip si cu putin balegar macerat (folosirea unui fertilizant chimic azotat va face ca frunzisul sa se dezvolte mai mult decat florile). Suporta sa fie expusa direct razelor de soare, dar nu rezista prea bine la frig, de aceea se va tine seama ca pozitionarea ei sa nu fie in calea curentilor de aer. La sfarsitul perioadei de inflorire, se scurteaza in special ramurile florale adulte si se elimina tot ce este imbatranit sau ce nu se incadreaza in forma regulata a plantei. Taierea trebuie facuta, de preferinta, intr-o zi noroasa. Deutzia se inmulteste doar prin butasi, care trebuie selectionati primavara sau toamna, si aranjati intr-o lada, la rece, pentru a prinde radacini. Pe masura ce s-au prins, trebuie mutati intr-o pepiniera, unde vor fi pastrati doi ani, inainte de a fi transplantati definitiv. Arbustii cresc in inaltime de la 60 de cm pana la 3 m si se pot dezvolta pana la un diametriu de 1,4 m. Exista riscul sa fie atacati de ciuperci, care provoaca aparitia unor pete brun-galbui pe frunze, dar care se pot combate usor prin produse pe baza de cupru. O alta amenintare o reprezinta paduchii negri, care trebuie inlaturati cu insecticide. Prezenta unor orificii rotunde, ca si a unor pete maro inchis pe frunze poate insemna ca planta a fost infestata cu larvele unui fluture. Acestea pot provoca si o rasucire a varfurilor frunzelor. Pagubele sunt insa, in general, neglijabile. Deutzia crenata sau Nikko are o forma compacta, se inalta pana la 60 de cm si este foarte potrivita pentru a fi plantata intr-o gradina cu aspect stancos.

Cultivare : Deutziile se adapteaza usor la orice fel de teren in conditiile in care are acesta un drenaj bun. Primavara trebuie udate din abundenta. La sfarsitul perioadei de inflorire se poate face scurtarea ramurilor florale adulte si eliminarea celor imbatranite. Este indicat ca taierea sa fie facuta intr-o zi ploioasa.

Reproducere: Se inmultesc doar prin butasi, selctionati primavara sau toamna.

Pericole: Deutziile pot fi atacate de ciuperci, paduchi negrii, larvele fluturelui Gracillaria syringhella.

Specii si soiuri: Deutzia crenata, Deutzia gracilis, Deutzia longifolia, Deutzia x rosea, Deutzia x elegantissima, Deutzia x hybrida, Deutzia scabra.

DENDROBIUM – ORHIDEE –

Denumire populara: orhidee Dendrobium, orhidee de Singapore
Denumire stiintifica: Dendrobium sp.
Familie: Orchidaceae
Inaltime: 61 cm
Diametru: 61 cm
Expunere: medie; 25 – 50% umbra, lumina mai puternica iarna
Toleranta la caldura: medie
Temperatura: 21 – 30 C ziua,  7 – 18 C noaptea
Udare: pamantul trebuie tinut umed, mai uscat iarna
Umiditate: 50 – 75%
Fertilizare: de doua ori pe luna, mai putin iarna
Perioada de inflorire: primavara, toamna, iarna

Descriere
Dendrobium formeaza cel mai mare grup de orhidee, care contine mai mult de 1500 de specii si probabil mii de hibrizi. Ele sunt raspandite din Asia orientala si tropicala pana in Australia. Dimensiunile orhideelor Dendrobium variaza destul de mult – unele sunt mai mici decat o cutie de chibrituri, pe cand altele sunt specimene robuste, masurand mai mult de 1 metru in inaltime. Ca mai toate orhideele, Dendrobium sunt plante epifite care au nevoie de lumina multa si o buna circulatie a aerului. Unele orhidee Dendrobium sunt perene, iar altele au frunze cazatoare.

Unele au pseudobulbi, iar altele au radacini unite, asemanatoare rachitei. Datorita complexitatii acestui gen de orhidee, unele varietati pot inflori greu sau chiar deloc cand sunt cultivate ca plante de interior.

Sunt 2 categorii de Dendrobium, una care este de sera moderata si una de sera calda. La noi se gasesc cele de sera moderata si nepretentioase fata de lumina. Temperatura poate varia de la 14 – 26 grade, cu masurile preventive, care tin de umiditate si circulatia aerului.

O grupa a fost dezvoltata pe din Dendrobium nobile, originar din zona musonica. De aceea are nevoie de temperaturi relativ mai scazute si o perioda de repaus aproape complet lipsita de udare din octombrie pina in decembrie. Au nevoie lumina in semiumbra, dar nu trebuie expuse soarelui direct de amiaza.

Cealalta grupa de hibrizi a fost dezvoltata din Dendrobium phalaenopsis, care provine din zona calda, tropicala si subtropicala ( de ex. Filipine, Papua Noua Guineea) unde temperatura este mai ridicata si umiditatea de asemenea. Acestea nu au nevoie de perioada de repaus.

Calendar pentru ” descendentii” Dendrobium nobile

Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie
Lumina semiumbra semiumbra umbra umbra umbra umbra
Temp. n:8 z:15 n:8 z:15 n:12 z:18 n:12 z:18 n:14 z:20 n:14 z:20
Udare saptaminal saptaminal saptaminal saptaminal 2x/sapt 2-3x/sapt
Vegetatie inflorire inflorire inflorire dezvoltare dezvoltare dezvoltare
Luna Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
Lumina umbra umbra umbra umbra semiumbra semiumbra
Temp. n:14 z:20 n:14 z:20 n:14 z:20 n:14 z:20 n:12 z:18 n:8 z:15
Udare 2x/sapt 2x/sapt saptaminal pauza/rar pauza/rar pauza/rar
Vegetatie dezvoltare dezvoltare dezvoltare repaus repaus repaus

Exista aproximativ 1900 – 2000 de specii de Dendrobium in cultivare, deci florile pot fi foarte variate, de la 5 mm la 10 cm.

Tulpinile orhideei pot fi mai inalte de 60 cm si pot avea chiar mai mult de 20 de flori. Acestea dureaza intre 6 – 8 saptamani si sunt excelente ca flori taiate. Culorile includ aproape toate nuantele curcubeului – roz, lavanda, rosu, galben, portocaliu si multe combinatii. Orhideele de culoarea lavandei sau cele albe apar din abundenta pe plante bine dezvoltate si sunt foarte rezistente in timp; ele fac parte dintr-un grup prolific si apar frecvent direct pe tulpina. Dupa ce fiecare lastar a produs cateva radacini aeriene, acesta poate fi desprins de planta-mama si planta separat; lastarul va inflori mai des dupa un an.

Desi paleta de culori este foarte variata, majoritatea hibrizilor de orhidee Dendrobium care se gasesc in magazine sunt de obicei de culoarea lavandei, albi, auriu-galbeni sau combinatii ale acestor culori. Unele din speciile mai neobisnuite si chiar si hibrizi deosebiti, pot fi albastrui, ivorii, portocaliu sau rosu vibrant sau pot avea desene exotice. Majoritatea orhideelor perene nu sunt parfumate, desi speciile cu frunze cazatoare pot avea parfum de citrice sau coacaze.

Ingrijire si cultivare
Dendrobium are nevoie de lumina puternica; pamantul din ghiveci trebuie lasat sa se usuce putin intre udari, atunci cand orhideea nu este in floare.

Planta prefera compostul bine aerisit, format fie din fibre de feriga sau copac, fie pe baza de scoarta de copac si turba. Indiferent de compostul folosit, acesta trebuie sa fie aerisit, usor si sa nu se stranga in jurul radacinilor. Radacinile de orhidee Dendrobium nu tolereaza pamantul ud, imbibat cu apa; aceasta situatie duce inevitabil la putrezirea radacinilor. Stropirea ocazionala a foliajului cu apa ajuta la mentinerea umiditatii, mai ales in zilele toride. Orhideele suporta temperaturi de 7-35° C, idealul fiind intre 16-30° C.

Schimbarea ghiveciului la orhidee se face o data la doi ani, primavara, dupa ce a inflorit, sau cand incepe sa dea lastari noi (cand iese din perioada de repaus). Folositi un amestec de 10 parti scoarta de copac fin maruntita si 1 parte compost pentru orhidee, pentru ghivece mai mici.

Planta poate fi tratata cu fertilizator (25-9-9), pe toata perioada anului, intr-o concentratie de 1 lingurita la 3,8 litri.

Inmultire
Dendrobium poate fi inmultita prin butasi prelevati din tulpinile batrane (taiati dintre sectiuni) si asezati in compost proaspat, uscat. Planta se va ezvolta in curand de la noduri. Dendrobium este una din putinele tipuri de orhidee care infloresc din pseudobulbi/tulpini si pe lastarii tineri.

Un Dendrobium costa intre 25 – 60 RON, depinde de specie si calitatea plantei. De obicei, costa aproximativ 40 RON o planta matura.


PULSATILLA MONTANA – DEDITEL –

Denumirea stiintifica: Pulsatilla montana

Denumiri populare: deditei albastri, deditei vineti, degetel, pisicei, vinturele, sufletele, sesinei, adormitele.

Familia Ranunculaceae

Descriere

Deosebit de atractiva, planta a suferit din cauza culegerii nechibzuite, ea gasindu-si refugiu in poienile codrilor neumblati si pe pajistile ierboase de la joasa inaltime, uneori urcand pana la limita padurii.
Face parte din familia Ranunculaceae. Numele si-l trage din latinescul „pulsare” care inseamna „a lovi, a pulsa”. Numele este demn de reusita caci inima pulseaza semnificativ la vederea ei, o asemenea minunatie nu te poate lasa indiferent.

Este o planta destul de scunda, cam 15 cm, dar poate ajunge si la 30 cm in timpul infloririi iar in perioada formarii de seminte tija florala cu capsula de seminte se poate inalta chiar la 1 m. Fiind planta de zona uscata se preteaza bine la cultura in gradina, radacina ei ajungand pana la 1 m adancime. In mare parte, dediteii seamana cu florile de colt in ceea ce priveste perisorii: frunzele dispuse in forma de rozeta sunt lipsite de perisori, in schimb cele de dinaintea florii si floarea insasi este acoperita de perisori multi si lungi care unduiesc in adierea vantului. Ati ghicit! Perisorii apara planta de frig. Ca orice floare de munte, are portul pitic si floarea deosebit de mare in raport cu corpul; floarea atinge si 10 cm! Din cauza antocianelor, ele contrasteaza minunat cu frunzele uneori roscate, florile avand culoarea violet existand si o varietate alba. Florile apar in martie-aprilie si explozia de flori care se succed una dupa alta te face sa te gandesti la latinescul „pulsare”. Florile campanulate atrag o multime de insecte polenizatoare. Mirosul florii este practic inexistent, dar nici nu-i trebuie pentru a atrage simpatia albinelor si deopotriva pe cea a oamenilor.

Dediteii traiesc la umbra padurilor de conifere, pe pamant calcaros. Daca pamantul are mult humus, dediteii sunt in pericol de disparitie, fiind sensibili la supradoza de ingrasamant dar si la „imbratisarea” mortala a ierburilor din jur.

Aceasta sensibilitate a ei este de neinteles daca aflam ce contine ea: toate partile sunt otravitoare si mai contine si protoanemonin, o substanta cu un deosebit de puternic efect care provoaca iritatii pielii si mucoaselor. Persoanelor sensibile , o simpla atingere a plantei poate provoca basici si inrosirea pielii. Doamne fereste sa inghita animalul planta caci nu va mai avea rinichi si stomac. Planta si-a creat acest sistem defensiv deoarece straluceste ca un turcoaz in mijlocul solului maroniu al padurilor de conifere. Planta mai contine saponina, terebentina si tanin.

Din cauza acestor substante si a perisorilor, in unele zone planta a fost numita „capcana dracului” si „barba dracului” facandu-se referire la toxicitatea ascunsa sub un farmec irezistibil.

Asta nu o impiedica insa sa fie atractia gradinii, caci putine flori o egaleaza in frumusete si gingasie. In 1996, dediteii au primit premiul „floarea anului”.

Ecologie si raspindire: specie vulnerabila, raspindita in judetele Ungheni, Chisinau, Lapusna, in poienile din asociatia padurilor aride de stejar pufos, pe ciornoziom, pantele transformate in stepa din preajma padurilor, se intilnesc izolate. Factorul limitativ este culegerea florilor si scoaterea radacinilor plantelor de catre populatie.

Perioada de vegetatie: infloreste in martie, inceputul lui aprilie, fructele se coc in mai. Se inmulteste prin seminte.

Perioada si organul de recoltare: se utilizeaza intreaga planta, se colecteaza di martie pina-n aprilie.

Boli in care se utilizeaza:
uz intern: reumatism articular, nevralgie sciatica, tahicardie, paralizie, nevroze, migrene, dismenoree, anafrodisiac.
uz extern: paralizie, psoriazis, nareze ale nervilor periferici.

DATURA

Denumire stiintifica : Datura stramonium

Denumire populara : Ciumafaie

Familie : Solanaceae

Ordin : Solanales

Descriere
Datorita originii sale tropicale-America tropicala – se dezvolta bine intr-o sera sau pe o veranda. Planta se manevreaza cu deosebita atentie pentru ca seva sa contine un alcaloid foarte toxic. Infloreste din iunie si pana in august, florile avand nuante Datura este o specie anuala, cu aspect carnos care poate atinge o inaltime de 0.5 – 1.2 m.

Utilizarea traditionala a speciilor Datura este cunoscuta din diferite parti ale Americii de Nord si de Sud, Africii și Europei.

Datura este o planta extrem de rezistenta:un experiment efectuat pe seminte vechi de 40 de ani a avut ca rezultat germinarea in proportie de 90%.Desi „arborii” Datura (speciile brugmansia)au fost clasificati pe vremuri de botanisti ca apartinand familiei Datura,este in general acceptat faptul ca ei constituie un gen distinct. Alcaloizii parasimpatico-mimetici existenti in mod tipic in alte plante psihoactive din familia Solanaceae-atropina,hiosciamina si scopolamina-sunt prezenti si in diferitele specii de Datura.

Concentratia cea mai mare de alcaloizi se gaseste in radacina.

Exista numeroase relatari despre efectele extrem de puternice si adesea periculoase ale acestor plante.O doza mare poate duce la o stare de intoxicatie ce poate dura zile intregi;exista relatari cum ca efectele au persistat timp de douazeci de zile!

Denumirea generica Datura deriva din cuvantul indian dhatura sau dhattura.In India,Dhat este numele unei otravuri preparate din aceasta planta,iar Dhatureas,numele unei bande criminale care folosea acea otrava pentru a si ameti victimele.

Charles Heiser,botanist specializat in plantele solanacee,relateaza ca Linaeus,cel care a acceptat denumirea,voia totusi sa i gaseasca o radacina latina,oricat de indirecta,si astfel s a hotarat pentru dare ( a da)pe motiv ca planta se administra celor cu potenta redusa.

Planta le era cunoscuta ,de asemenea,grecilor si romanilor. Dioscorides consemneaza cunostintele raspandite despre aceasta planta si proprietatile ei psihoactive cu aproape doua mii de ani in urma.Daca radacina este bauta intr un „dragm”(de la care provine vechea unitate de masura a greutatii numita dragm)de vin,provoaca „fantezii nu tocmai neplacute”.

delicate de la alb la roz si de la galben la portocaliu.

Cultivare : Genul datura are nevoie de un mediu cald sub actiunea directa a razelor solare. Vara se uda la fiecare doua zile, in perioada de vegetatie adaugand odata la doua saptamani un ingrasamant lichid la apa de udat. Din septembrie pana in aprilie se raresc udarile. Tot in septembrie este indicat sa se ajusteze ramurile plantei. Toamna si iarna planta trebuie protejata de temperaturi scazute.

Reproducere : Se inmulteste prin butasi semilemnosi cu lungimea de 15-18 cm obtinuti in luna mai. Se unge locul taieturii cu rizogeni si se planteaza intr-un compos alcatuit din turba si nisip in parti egale. Se pastreaza la umbra, dar intr-un loc cald, la o temperatura de aptox. 24 0C si se mentine pamantul umed pana la aparitia radacinilor.

Pericole : In lunile mai calde planta poate fi afectata de Coccinella fainoasa, cand trebuie tratata cu uleiuri albe activate cu esteri fosforici, in perioada de iarna cand planta nu are frunze.

Atentie ! : Datura contine o serie de alcaloizi foarte toxici pentru om, de aceea este indicat sa va spalati pe maini dupa ce ati atins frunzele daturei. Dintre substantele periculoase, merita amintite atropina si scopolamina. In cazul ingerarii accidentale, simptomele sunt dezorientare, pierderea memoriei, stari de agitatie care se pot finaliza prin stop cardiac.

Specii si soiuri:

  • Datura stramonium
    * Datura arborea
    * Datura aurea
    * Datura candida
    * Datura discolor
    * Datura dolichocarpa
    * Datura fatuosa
    * Datura ferox
    * Datura indica
    * Datura metel
    * Datura meteloides
    * Datura sanguinea
    * Datura suaveolens
    * Datura tatula
    * Datura vulcanicola
    * Datura willemsi

Curiozitati :

În cultura americană este folosită de mii de ani ca plantă medicinală, ca de exemplu cu fumul de la frunze uscate de ciumăfaie se alinau crizele de astm. Era folosită şi ca stupefiant de preoţii Zuni din America de Nord la slujbele religioase cu scopul de a putea lua contactul cu zeii sau la identificarea hoţilor. Planta este adusă în Europa ca să servească la prepararea alifiilor pentru vrajitoare. Datura mai era folosită în Europa ca afrodiziac, iar în China şi Peru se punea în bere. În prezent se foloseşte datorită florilor frumoase ca plantă de ornament, find frecvent confundată cu Brugmansia.

DANAE – LAUR ALEXANDRIN –

Denumire stiintifica : Laur alexandrine, Danae racemosa

Denumire populara : Danae

Familia: Gigliaceae

Aspect: arbust

Perioada de inflorire: vara

Expunere: umbra

Udare: abundenta

Descriere

Danae racemosa, unica specie a acestui gen, originara din Grecia, Asia Mica si Caucaz este un arbust peren cu aspect decorativ. A fost adusa in Europa in 1713 Are flori galbene, nesemnificative, hermafrodite. Toamna se transforma in fructe portocaliu-rosiatice.

Cultivare : La inceputul primaverii, la adapost de soare si vanturi. Se uda abundent, adaugand fertilizant lichid sau balegar macerat. Toamna si iarna se uda doar odata pe saptamana.

Reproducere : Cea mai indicata metoda este divizarea tufelor, in functie de clima, primavara sau toamna. Foarte simplu se poate face inmultirea prin insamantare, care trebuie facuta primavara.

Pericole: Danae este o planta rezistenta la boli, insecte sau ciuperci.

DAHLIA

Denumire populara : Dalie

Familia: Compositae
Aspect
: tufa
Perioada de inflorire: expunere: plin soare
Udare: abundenta

Descriere

Daliile sunt plante erbacee, perene, cu radacini tuberoase, au frunze cu petiol alungit si flori cu forme si nuante diverse.Native din Mexic si America Centrala, daliile ne asigura culoare in gradina, pe perioada verii, mai mult decat aproape orice alt bulb. Ele produc o abundenta de minunate flori, pana la venirea inghetului. Sunt perfecte si pentru aranjamente florale. Aceste plante nu ne cer in schimb prea multe. Aproape ca nu au nevoie de ingrijire. Sunt rezistente la boli si vin intr-o diversitate coloristica de neimaginat. De asemenea, formele lor sunt diverse, mergand de la cele rotunde, numite „pompon”, pana la cele cu petale ascutite, numite „cactus”. Exista dalii gigantice si dalii pitice. O pozitie insorita, un sol bun si umed este tot ce au nevoie pe perioada verii. Pentru a grabi inflorirea, radacinile de dahlia se pot porni in crestere, prin plantare in interior, primavara devreme. Cand pericolul inghetului a trecut, se vor replanta in gradina. Toamna, dupa primele brume, radacinile tuberizate se vor dezgropa si se vor pastra in locuri ferite de inghet, pana primavara viitoare.
Poate fi folosita in parcuri si gradini, plantata singura sau cu alte flori si ca floare taiata in aranjamente florale. Are radacini groase, tuberculizate, fusiforme, carnoase si fasciculate. Tijele, inalte de la 40 la 175 cm, mai curand erbacee decat lemnificate, goale inauntru (fistuloase), ramificate, sunt glabre sau pubescente. Ele poarta pe toata lungimea lor frunze opuse, neregulat penatisectate sau bipenatisectate, cu segmente ovale, ascutite, serat dentate sau incise. Florile sunt mari, dispuse in mari si frumoase capitule la varful pedunculilor, axilare, la inceput aplecate. Cele marginale lingulate, femele, adeseori nu fructifica. Fructele sunt achene. La specia pitica, florile centrale sunt de culoare galbena, mici si tubuloase, cele marginale lingulate abia vizibile si viu colorate in rosu stacojiu. Aceasta planta este originara din Mexic. Are numeroase varietatati de diferite forme si culori, cu capitule voluminoase, avand toate florile lingulate sau toate tubuloase, cu tuburile lungi, divers colorate, uneori unicolore, alteori panasate. Florile pot avea nuante de alb, galben, rosu si violet, aparand, mai ales in perioada august-octombrie. Inmultirea se poate face prin urmatoarele procedee: Prin seminte; se seamana in martie la caldura (incoltesc in 15 zile). In momentul cand plantele au 3 sau 4 frunze, in aprilie le plantam in ghivece mici, pentru ca in mai sa le plantam cu balul de pamant respectiv la locul definitiv. Ele pot inflori chiar in iulie. Dalile simple, cu suport pitic, cultivate ca anuale, se inmultesc prin seminte. Inmultirea prin butasi se practica, de obicei, dupa 20 martie, in rasadnite sau in ghivece umplute cu nisip. Tinerii lastari de 5 la 10 cm ii vom detasa cu un briceag bine ascutit, taind in asa fel incat sa pastram un fragment de tubercul de la 2 la 3 mm, care va servi de la inceput la procurarea rezervei nutritive, in vederea alimentarii tinerei plante. Pentru a avealastari dupa 1 martie, vom aseza plnatele de anul trecut, dupa ce le-am curatat de pamant sau de nisip, intr-un amestec de nisip si turba incalzit, lasandu-I coletul descoperit. Apoi, se uda usor. Intre 15 si 21 de zile ochii latenti se dezvolta intr-un numar destul de mare, dand acei lastari pe care-I vom folosi ca butasi. Butasii vor fi feriti de actiunea directa a razelor solare. Dupa 3 saptamani se repica in ghivece de 8 cm diametru, pe pat incalzit. Dupa inradacinare se pot aerisi purin cate putin, pentru fortificarea tesuturilor. Incepand din mai vom planta la loc definitiv, unde prin luna iulie plantele vor inflori. Inmultirea prin diviziunea radacinilor. Acest sistem de inmultire este cel mai simplu. Tufele prin aprilie se repun in vegetatie in sol sau, mai bine ingropate sub rame la rece. Cand mugurii de la colet au inceput sa vegeteze, se impart in mai multe segmente, avand grija ca fiecare sa contina un fragment din vechea tulpina la baza careia se gaseste coletul cu cativa muguri si cu 1-2 radacini tuberizate, usor prinse de colet. Dezvoltarea radacinilor tuberizate are loc numai toamna, deci in conditiile de zi scurta (mai putin de 12 ore). Deci, materialul destinat inmultirii trebuie sa stea toamna cat mai mult in pamant, pana la venirea brumelor. Fata de sol, Dahlia este putin pretentioasa, totusi prefera solurile argilo-nisipoase sau nisipo-argiloase, cu o umiditate suficienta si cu pH=7, cu expozitie sudica, adapostite de vanturi. Se recomanda un sol bine lucrat, bine drenat si ingrasat cu mranita bine putrezita, Pe tinerele plante rezultate din inmultirea prin butasi le ciupim pentru a forma tufe frumoase. Plantele se uda moderat la inceput, iar paoi cand sunt in plina dezvoltare, mai abundent. Incepand cu luna iunie, solul se mulceste cu paie, iar pentru a avea tufe mai putin masive si flori foarte frumoase, se recomanda bobocitul, in cursul vegetatiei pastrandu-se o singura floare la varful fiecarei tije. Prin ciupoiri se favorizeaza dezvoltarea rmificatiilor. Odata cu apropierea fruigului, in noiembrie, se taie toate tijele la 20-30 cm deasupra solului, dupa care plantele se scot. Se pastreaza o zi afara la soare, apoi se depoziteaza statificat in nisip sau turba.

Cultivare : La inceputul primaverii, tuberculii cu radacina se planteaza intr-un pamant nici prea nisipos nici prea compact, in plin soare. Se uda la fiecare doua zile si se curata de florile ofilite. In noiembrie se taie lujerii la 20 cm de pamant si se scot tuberculii. Se zvanta si se acopera cu nisip sau cu turba sau se pastreaza intr-o camera intunecoasa, nu prea calda si nu prea uscata, descoperiti.

Reproducere : Cea mai simpla si mai rapida metoda este divizarea radacinilor. Plantarea se face in februarie-martie in sera, sau in martie-aprilie in gradina. Se uda din abundenta.

Pericole: Daliile sunt plante destul de rezistente. Cu toate acestea ele pot fi afectate de paianjenul rosu, paduchi, larve care trebuie combatute cu metode specifice.

Specii si soiuri: Dahlia arborea, specie cu tulpina robusta, lemnoasa si flori de culoare lila.
Dahlia coccinea, Dahlia juarezii si Dahlia variabilis, au flori in forma de capitule simple de diverse nuante.